Râde-n hohote prostia
Atăt ziua cât și noaptea,
Că-i prea lesne confundată,
Cu suprema bunătatea!
Bunătatea, însă plânge
Și își caut-al ei rost:
De ce omul bun la suflet,
E catalogat drept prost ???
Asta chiar e o problemă
Inutil s-o mai înduri;
Eu cred că în consecință,
Bine-i de luat măsuri!
Și acelui care crede
C-a fi bun e-un simplu dar,
Să-i fie arătat drumul,
Înspre un dictionar !
Și să îi traducă minții
Care sigur e în ceață,
C-a fi bun, nu-i slăbiciune,
Ci e chiar un stil de viață !
Bunătatea innobilează
Și dă vieții bunul rost;
Omule, educă-ți mintea:
Bunu-i bun.. și prostu-i prost !
Licuţa Pântia
